După şapte ani de contract în care construcţia autostrăzii Transilvaniei (Braşov-Borş) a înaintat cu paşi de melc, firma americană Bechtel a acceptat la negocieri propunerea românilor de a construi kilometrii rămaşi, la preţ de “criză”, aproximativ nouă milioane de euro pe kilometru.
Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu a declarat că firma Bechtel a acceptat cu greu cererea românilor de a construi Autostrada Transilvaniei la preţuri mai mici, şi că în schimb li s-a promis plata datoriilor ce se ridică la peste 100 de milioane de euro în termen de 30 de zile. Cererea românilor nu este nejustificată, întrucât tot pentru construcţia de autostrăzi firma americană a cerut în Croaţia între şapte şi nouă milioane euro pe kilometru.
Pentru a salva afacerea păguboasă pentru statul român, ministerul a mai promis reprezentanţilor Bechtel şi că va renunţa la ideea anterioară de a încredinţa tronsonul Târgu Mureş-Braşov altei firme de construcţii.
Firma Bechtel a făcut şi ea o concesie la negocieri, urmând ca din afacerea de miliarde de euro România să nu aibă de câştigat doar infrastructură, ci şi locuri de muncă pentru români, căci reprezentanţii companiei au promis să angajeze muncitori români şi să colaboreze cu firme din industria românească a transportuilor.
În urma acordului, Bechtel va relua lucrul din toamna acestui an, pe două dintre tronsoanele autostrăzii, după cum urmează: 10 kilometri pe sectorul Gilău-Nădăşel, respectiv 64 de kilometri Borş-Suplacu de Barcău. De asemenea, ministerul a mai încredinţat companiei americane, construcţia unei şosele de centură pentru oraşul Oradea, tocmai pentru a justifica măcar parţial investiţia majoră a statului român.
Ministerul Transporturilor, greşeală după greşeală
În 2003, guvernul anunţa cea mai mare afacere încheiată pe piaţa transporturilor: o autostrada ce urma să unească centrul ţării de vama Borş, pe o distanţă de 415 kilometri. Încă de la început contractarea firmei de constructii americane a fost privită cu scepticism de jucătorii din industria transporturilor. Procedura de angajare a Bechtel a fost una neconformă cu practicile normale din domeniu. Cu alte cuvinte, nu a existat vreo licitaţie publică în care companiile să înainteze o ofertă statului român, iar acesta să analizeze şi să aleagă.
Bechtel a câştigat încrederea statului român, doar că după atâţia ani, din lungimea autostrăzii doar 54 de kilometri pot fi parcurşi fără probleme, între Câmpia Turzii şi Gilău. Restul nu există încă, deşi firma de construcţii americană promitea că în decembrie 2012 România va putea deschide cea mai lungă autostradă.
Negocierile au fost multe şi fără sorţi de izbândă, de fiecare dată partea americană având de câştigat. Ultima dată au câştigat timp în plus pentru finalizarea lucrării, astfel că românii mai au de aşteptat cel puţin vreo trei ani.
Preţul plătit până acum este uriaş 16 milioane euro pentru fiecare kilometru indiferent de tipul de relief. Conform contractului, autostrada ar fi trebuit să aibă finalizate cel puţin cinci din cele opt tronsoane pentru care firma s-a angajat. Cum de-a lungul timpului Miniştrii Transporturilor nu şi-au pus problema bugetul tot mai mic al României, au amânat plăţile până ce firma americană de constructii a încetat lucrul. Apărată de contract, firma americană nu poate fi trasă la răspundere, căci comportamentul românilor ii este în totalitate benefic. Că bugetul României nu este suficient de mare încât să acopere înreaga cheltuială, se ştia de la început, incapacitatea de plată devenind realitate şi cu timpul, Bechtel şi-a încetat lucrul de mai multe ori.
Mai mult rău decât bine a făcut statul român şi muncitorilor aflaţi sub contract cu Bechtel, majoritatea fiind concediaţi anul acesta tocmai pentru că nu au mai fost viraţi banii promişi. În momentul de impas actual, muncitorii mai norocoşi rămaşi la Bechtel îşi fac de lucu, înlocuind parte din borduri sau refăcând rigolele puse nu demult.
Refacerea bordurilor nu este tocmai un moft, ele se sfărâmă uşor căci au fost folosite materiale de construcţii nicidecum rezistente la fenomenele de îngheţ-dezgheţ. Bineînteles că, înlocuirea lor a însemnat mai mulţi bani tot din buzunarul statului român, Bechtel neasumându-se vreo vină.
Avantajos pentru americani este şi încetarea lucrului, deoarece percep dobânzi pentru fiecare zi în care nu le-au fost plătite drepturilr trecute în contract, astfel statul român plăteşte atât pentru nerespectarea termenului de plată, cât şi pentru cheltuielile numite indirecte, de exemplu, staţionare utilajelor în zonă, fără să poată fi trimise la alte lucrări. Firma din America a găsit soluţia şi pentru a nu pierde vremea, a mutat utilajele de construcţii în iunie 2011 la sârbi unde a început lucrările la o autostradă, pentru un preţ mult mai mic decât al nostru: şapte milioane euro.
De la noi Bechtel a avut doar de câştigat, adunate toate cheltuieilile prezente, reiese că firma de construcţii americană a primit cu tot cu penalităţi 990 milioane euro, aproape jumătate din contractul iniţial de 2.2 miliarde euro în ciuda faptului că lucrarea nu este nicidecum la jumătate.
Paradoxal este că pe o listă a priorităţilor dintre toate autostrăzile în construcţie din România, din bugetul de stat cel mai puţin a fost alocat pe anul acesta Autostrăzii Transilvaniei, 35 milioane euro şi asta în ciuda faptului că se cunoşteau datoriile uriaşe, precum şi mersul îngreunat al lucrării.
La probleme mari, soluţii mici
Blocajele în colaborarea dintre Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) şi Bechtel au fost o constantă, iar în căutarea unei soluţii cât mai potrivite reprezentanţii români au luat în considerare chiar cederea autostrăzii. O parte bună a acestui proiect ar fi fost că firma de construcţii ar fi suportat toate cheltuielile şi cu siguranţă s-ar fi grăbit să o finalizeze cât mai repede. Dezavantajul era tot de partea românilor căci Bechtel ar fi impus o taxa de intrare pe autostradă, pentru a-şi recupera investiţia forţată.
În ciuda tuturor acestor aspecte, nici un ministru nu a luat în calcul rezilierea contractului şi căutarea unei noi firme, căci asta ar fi însemnat că banii daţi s-au dus pe apa sâmbetei, iar autostrada tot nu va exista în următorii trei ani.
Raluca Borceanu