Cine prelucrează lemnul pentru construcţiile României?
Industria de prelucrare a lemnului a fost dintotdeauna unul dintre punctele forte ale României. Desigur, lemnul are o importanţă crescută în construcţii cu atât mai mult cu cât astăzi se pune din ce în ce mai mult accent pe casele ecologice. Criza a transformat şi acest sector într-unul ce supravieţuieşte greu. Cu toate acestea, cei implicaţi în industrie sunt optimişti cu privire la 2012 spunând că va fi un an excelent.
Unele companii au deja afaceri renumite în derulare, altele cum sunt austriecii de la Kronospan vor să-şi extindă capacitatea de producţie, iar acest lucru nu poate însemna decât o creştere semnificativă pentru economia ţării.
Kronospan măreşte producţia la Braşov
Grupul austriac Kronospan crede cu tărie că anul viitor sectorul construcţiilor îşi va reveni simţitor. Anul acesta suma bugetată de austrieci este de 290 milioane de euro doar pentru Braşov şi Seveş şi fără a lua în calcul Alba şi Constanţa, firma a crescut cifra de afaceri faţă de 2010 cu 10%. Ca atare, s-au gândit ca la sfârşitul anului 2011 să-şi mărească şi capacitatea de producţie la fabrica OSB Braşov.
În celelalte centre Kronospan din ţară se produc 840.000 de metri cubi PAL (plăci aglomerate din lemn) şi 384.000 de metri cubi MDF (medium density fibreboard) la Sebeş. Cu 7 ani în urmă austriecii au cumpărat firma de la Alba pentru 250 milioane de euro. După care extinderea a continuat ajungând să achiziţioneze şi firma de la Braşov pentru 200 milioane de euro.
Kronospan este important mai ales pentru că a devenit în timp cel mai mare exportator de pe piaţa lemnului. În 2010 uimea cu exporturi de peste 200 milioane de euro, un boom cu 50% mai mult decât în 2009. Anul următor înseamnă pentru compania din Austria momentul de lansare de noi decoraţiuni pentru plăcile de bază PAL şi MDF.
Harvard – cel mai mare proprietar străin de păduri
Un alt grup austriac este de succes în ţara noastră: Egger. În acest moment firma este implicată în proiecte de peste 150 milioane de euro într-o fabrică de tip OSB şi alte proiecte ce depăşesc 50 de milioane de euro.
Industria lemnului cu siguranţă nu se va duce la vale, semnele sunt destul de clare: Universitatea Harvard are în mod indirect afaceri cu lemn în România. Profitând de existenţa fondului de investiţii Phemus Corporation, englezii de la Harvard au achiziţionat prin el hectare impresionante de păduri, ajungând să fie cel mai mare proprietar străin de păduri din România. Pe lângă păduri englezii au mai investit şi într-o fabrică de placaje din lemn din care au obţinut peste 7 milioane de euro în 2010.
Romsilva doar 0.2 milioane euro din lemn
Dacă străinii scot bani frumoşi din prelucrarea lemnului şi vânzarea lui pe piața internă sau externă, nu acelaşi lucru se poate spune despre compania românească Romsilva. Situaţia este oarecum paradoxală dacă ne gândim că Romsilva are peste 4 milioane de hectare de păduri atât din proprietatea statului cât şi de la persoane private.
Anul trecut compania românească a avut un profit de 0.2 milioane de euro. Infim pentru atâtea hectare de păduri, dar reprezentanţii ne asigură că lucrurile merg mai bine decât în 2010, căci preţul pentru un metru cub de lemn a crescut de la 90 de lei la 116 lei. Slaba profitabilitate a Romsilva în comparaţie cu firmele austriece îşi are cauza într-un singur punct: lipsa fabricilor proprii de prelucrare.
S-au vândut articole din lemn de peste 300 milioane de euro în 2010
Cu mult înainte de anul 2000, industria lemnului şi prelucrarea acestuia era un sector de maximă importanţă pentru români. Pentru prelucrarea lemnului şi pentru mobilă românii ocupau locul 20 în ierarhia mondială şi exportau peste 50% din produse. Acum românii sunt mai ales centraţi pe construcţia de case din lemn mult mai ieftine şi mai prietenoase cu mediul.
După cum am văzut firmele din străinătate intervin în România, pentru a prelua frâiele producţiei şi bine fac, căci industria lemnului avea nevoie de modernizare. Cu toate acestea, dacă aruncăm un ochi asupra modului în care se obţine materia primă, intervenţia austriecilor nu mai pare atât de benefică.
De exemplu, firma Kronospan nu deţine păduri, dar au ca sursă de aprovizionare România şi Ucraina. Ei susţin sus şi tare că firmele care aprovizionează cu lemn fac doar defrişări legale şi că ei respectă legislaţia întocmai. Mai mult susţin că au ales România pentru tradiţia ei în industria prelucrării lemnului şi pieţii în creştere.
Compania Egger pare a avea ceva mai multă acoperire. Ei nu folosesc trunchiuri de copaci, ci doar resturile, deşeurile şi aşchii provenite din judeţul Suceava. În plus ei sunt ajutaţi cu materia primă de Romsilva în proporţie de 5%. Motivul pentru care se află în România este în principal acelaşi: tradiţia şi piaţa cu potenţial de dezvoltare.
Când cele două companii au ajuns în România, au prins boom-ul imobiliar în timpul căruia cererea de plăci de lemn crescuse considerabil. În aceeaşi perioadă crescuseră şi exporturile. O statistică realizată anul trecut spunea că în 2010, s-au exportat articole din lemn în valoare de peste 300 milioane de euro. Chiar dacă anul viitor industria îşi va reveni, atenţia ar trebui totuşi îndreptată şi către managementul fondului forestier, care este exploatat în mod barbar mai ales în ilegalitate.
Raluca Borceanu
