Utilaje Constructii                 | Buna, vizitator! [ Inregistrare | Autentificarerss  |  tw

Publica anunt

Încă 500 de locuri de parcare în subteranul Bucureştiului

| Construcții, Urbanism | 09/08/2011

article1

Încep lucrările la două noi parcări subterane în zona Pieţii Dorobanţi şi Walter Mărăcineanu din Bucureşti. Primăria soluţionează astfel două dintre problemele stringente ale capitelei: lipsa locurilor de parcare şi traficul infernal din zonă. Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) a dat undă verde construirii acestor parcări supraetajate comsiderându-le cu adevărat utile, dar s-au opus cu vehemenţă construirii unei parcări în zona Centrului Istoric, precum şi proiectului denumit: Penetraţia Splaiului Independenţei-Ciurel-A1.

Parcarea din zona Pieţii Dorobanţi va avea două niveluri şi va ocupa în jur de 5000 de mp începând de sub Calea Dorobanţilor, intrarea fiind posibilă din ambele sensuri de mers. Construcţia ar urma să asigure 250 locuri de parcare pentru autoturisme, iar pentru a o folosi, şoferii vor avea de aşteptat cel puţin un an. Cei fără autoturisme nu au de ce să se îngrijoreze, căci primăria nu i-a uitat, ci a inclus în proiect şi un pasaj pietonal.

A doua construcţie pentru care a fost acceptat Planul Urbanistic Zonal este cea de la Piaţa Valter Mărăcineanu, zona cunoscută mai ales datorită faptului că se află în vecinătatea parcului Cişmigiu. Ceva mai mic, căci se întinde doar pe 4000 mp, parcajul subteran va asigura 240 de locuri, dar tot peste cel puţin un an. Pentru a nu fi lăsată în paragină, zona de la suprafaţă va fi transformată în piaţetă pentru pietoni.

Costurile pentru realizarea celor două construcţii se ridică la cel puţin 17 milioane de euro, un preţ destul de ridicat dacă ne gândim că primăria mai are şi alte proiecte de acest tip în lucru, nefinalizate încă. Cu toate acestea, construcţiile se pare că vor fi realizate prin parteniare cu firme private.

Fără parcări în Centrul Vechi, fără străpungeri spre A1

Planul Urbanistic Zonal cu privire la legarea autostrăzii Piteşti-Bucureşti de Splaiul Independenţei nu a fost aprobat de CGMB, ca urmare utilajele de construcţii nu s-au mai deplasat în zonă. Proiectul nu este unul nou, întrucât construcţia şoselei şi podului ce ar trebui să lege cele două drumuri a început anul trecut stagnând între timp din două motive: nu există suficiente fonduri alocate, iar terenul pe care ar trebui să se realizeze legătura, aparţine unor persoane fizice ce ar trebui expropiate. Lucrarea s-ar întinde pe aproximativ 8 kilometri şi ar costa primăria peste 100 de milioane de euro.

Dincolo de aceste impedimente, construcţia nu ar fi favorabilă oraşului deoarece ar însemna că un număr tot mai mare de maşini ce vin de pe autostrada Piteşti-Bucureşti “ar fi poftite” să tranziteze centrul capitalei prin Splaiul Independenţei în drumul lor către autostrada ce leagă Bucureştiul de Constanţa.

Cât despre construcţia unei parcări subterane în centrul istoric nici nu poate fi vorba. Analizând planul urbanistic, CGMB au observat că parcarea s-ar intersecta cu zona istorică Stavropoleos, zonă protejată în România. Lucrarea de aici ar întrece ca anvergură celelalte construcţii subterane, având cinci niveluri şi aproximativ 800 de locuri. Cum proicetele au fost respinse, primăria va trebui să găsească noi zone de exploatat sau să vină cu o altă propunere de plan de urbanism.

Parcările în lucru sunt public-private

Dacă unele lucrări stau să înceapă, iar altele sunt blocate, România se pare că va avea la începutul lui 2012 o parcare subterană funcţională. Lucrările pentru construcţia parcării din Piaţa Universităţii au intrat pe ultima sută de metri, iar şoferii vor avea la dispoziţie 400 locuri de parcare. Partea superioară a parcării va fi transformată în piaţetă

Costul construcţiei ajunge până la 33 milioane de euro, dintre care 13 milioane sunt investite de o firmă spaniolă cu care primăria Bucureşti a încheiat un parteneriat. Nimic nu este gratuit, aşa că firma din Spania pentru a-şi recupera banii a primit în concesiune locurile pentru o perioadă de 36 de ani. Preţul pe care un şofer îl va plăti pe oră este de 0.38 de euro. Totuşi parcarea rămâne în proprietatea primăriee, aşa că s-a convenit ca firma de construcţii să dea din veniturile anuale un minimum de 4%.

O altă parcare subterană aflată în lucru este Edgar Quinet cu o capacitate de 380 de locuri şi un cost de 13,5 milioane euro. Lucrările se estimează că vor fi finalizate la sfârşitul anului viitor. Mai avantajos din punct de vedere financiar şi această construcţie este realizată pe bază de parteneriat. După încheierea lucrărilor ca şi in cazul parcării de la Universitate, locurile vor fi concesionate pe o perioadă de firma ce s-a ocupat de proiect.

Din această lună şi în Piaţa Charles du Gaulle se vor demara lucrările de construcţie a unei parcări subterane de 603 de locuri. Acet proiect este cu atât mai ambiţios cu cât se vrea şi construcţia unui pasaj rutier, lung de 1400 de metri. Accesul în parcare se va putea face şi prin acest pasaj prevăzut şi cu trotuare pentru pietoni. Preţul parcării este de 47 de milioane de euro, iar pasajul aduce în plus cheltuieli de 1 milion de euro.

Construcţia are şi rol de mini-centru comercial, la primul nivel al parcării ridicându-se spaţii pentru comercianţi şi astfel costurile de constucţie cresc ajungând s1 depăşească 50 de milioane de euro. Planurile primăriei, fac din lucrarea de la Charles du Gaulle un proiect ce se întinde pe cel puţin trei ani şi este de departe unul dintre cele mai mari investiţii.

Borceanu Raluca

Autostrada Transilvania s-a ieftinit cu şapte milioane euro pe kilometru

| Construcții, Infrastructură | 05/08/2011

autostrada_transilvania

După şapte ani de contract în care construcţia autostrăzii Transilvaniei (Braşov-Borş) a înaintat cu paşi de melc, firma americană Bechtel a acceptat la negocieri propunerea românilor de a construi kilometrii rămaşi, la preţ de “criză”, aproximativ nouă milioane de euro pe kilometru.

Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu a declarat că firma Bechtel a acceptat cu greu cererea românilor de a construi Autostrada Transilvaniei la preţuri mai mici, şi că în schimb li s-a promis plata datoriilor ce se ridică la peste 100 de milioane de euro în termen de 30 de zile. Cererea românilor nu este nejustificată, întrucât tot pentru construcţia de autostrăzi firma americană a cerut în Croaţia între şapte şi nouă milioane euro pe kilometru.

Pentru a salva afacerea păguboasă pentru statul român, ministerul a mai promis reprezentanţilor Bechtel şi că va renunţa la ideea anterioară de a încredinţa tronsonul Târgu Mureş-Braşov altei firme de construcţii.

Firma Bechtel a făcut şi ea o concesie la negocieri, urmând ca din afacerea de miliarde de euro România să nu aibă de câştigat doar infrastructură, ci şi locuri de muncă pentru români, căci reprezentanţii companiei au promis să angajeze muncitori români şi să colaboreze cu firme din industria românească a transportuilor.

În urma acordului, Bechtel va relua lucrul din toamna acestui an, pe două dintre tronsoanele autostrăzii, după cum urmează: 10 kilometri pe sectorul Gilău-Nădăşel, respectiv 64 de kilometri Borş-Suplacu de Barcău. De asemenea, ministerul a mai încredinţat companiei americane, construcţia unei şosele de centură pentru oraşul Oradea, tocmai pentru a justifica măcar parţial investiţia majoră a statului român.

Ministerul Transporturilor, greşeală după greşeală

În 2003, guvernul anunţa cea mai mare afacere încheiată pe piaţa transporturilor: o autostrada ce urma să unească centrul ţării de vama Borş, pe o distanţă de 415 kilometri. Încă de la început contractarea firmei de constructii americane a fost privită cu scepticism de jucătorii din industria transporturilor. Procedura de angajare a Bechtel a fost una neconformă cu practicile normale din domeniu. Cu alte cuvinte, nu a existat vreo licitaţie publică în care companiile să înainteze o ofertă statului român, iar acesta să analizeze şi să aleagă.

Bechtel a câştigat încrederea statului român, doar că după atâţia ani, din lungimea autostrăzii doar 54 de kilometri pot fi parcurşi fără probleme, între Câmpia Turzii şi Gilău. Restul nu există încă, deşi firma de construcţii americană promitea că în decembrie 2012 România va putea deschide cea mai lungă autostradă.

Negocierile au fost multe şi fără sorţi de izbândă, de fiecare dată partea americană având de câştigat. Ultima dată au câştigat timp în plus pentru finalizarea lucrării, astfel că românii mai au de aşteptat cel puţin vreo trei ani.

Preţul plătit până acum este uriaş 16 milioane euro pentru fiecare kilometru indiferent de tipul de relief. Conform contractului, autostrada ar fi trebuit să aibă finalizate cel puţin cinci din cele opt tronsoane pentru care firma s-a angajat. Cum de-a lungul timpului Miniştrii Transporturilor nu şi-au pus problema bugetul tot mai mic al României, au amânat plăţile până ce firma americană de constructii a încetat lucrul. Apărată de contract, firma americană nu poate fi trasă la răspundere, căci comportamentul românilor ii este în totalitate benefic. Că bugetul României nu este suficient de mare încât să acopere înreaga cheltuială, se ştia de la început, incapacitatea de plată devenind realitate şi cu timpul, Bechtel şi-a încetat lucrul de mai multe ori.

Mai mult rău decât bine a făcut statul român şi muncitorilor aflaţi sub contract cu Bechtel, majoritatea fiind concediaţi anul acesta tocmai pentru că nu au mai fost viraţi banii promişi. În momentul de impas actual, muncitorii mai norocoşi rămaşi la Bechtel îşi fac de lucu, înlocuind parte din borduri sau refăcând rigolele puse nu demult.

Refacerea bordurilor nu este tocmai un moft, ele se sfărâmă uşor căci au fost folosite materiale de construcţii nicidecum rezistente la fenomenele de îngheţ-dezgheţ. Bineînteles că, înlocuirea lor a însemnat mai mulţi bani tot din buzunarul statului român, Bechtel neasumându-se vreo vină.

Avantajos pentru americani este şi încetarea lucrului, deoarece percep dobânzi pentru fiecare zi în care nu le-au fost plătite drepturilr trecute în contract, astfel statul român plăteşte atât pentru nerespectarea termenului de plată, cât şi pentru cheltuielile numite indirecte, de exemplu, staţionare utilajelor în zonă, fără să poată fi trimise la alte lucrări. Firma din America a găsit soluţia şi pentru a nu pierde vremea, a mutat utilajele de construcţii în iunie 2011 la sârbi unde a început lucrările la o autostradă, pentru un preţ mult mai mic decât al nostru: şapte milioane euro.

De la noi Bechtel a avut doar de câştigat, adunate toate cheltuieilile prezente, reiese că firma de construcţii americană a primit cu tot cu penalităţi 990 milioane euro, aproape jumătate din contractul iniţial de 2.2 miliarde euro în ciuda faptului că lucrarea nu este nicidecum la jumătate.

Paradoxal este că pe o listă a priorităţilor dintre toate autostrăzile în construcţie din România, din bugetul de stat cel mai puţin a fost alocat pe anul acesta Autostrăzii Transilvaniei, 35 milioane euro şi asta în ciuda faptului că se cunoşteau datoriile uriaşe, precum şi mersul îngreunat al lucrării.

La probleme mari, soluţii mici

Blocajele în colaborarea dintre Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) şi Bechtel au fost o constantă, iar în căutarea unei soluţii cât mai potrivite reprezentanţii români au luat în considerare chiar cederea autostrăzii. O parte bună a acestui proiect ar fi fost că firma de construcţii ar fi suportat toate cheltuielile şi cu siguranţă s-ar fi grăbit să o finalizeze cât mai repede. Dezavantajul era tot de partea românilor căci Bechtel ar fi impus o taxa de intrare pe autostradă, pentru a-şi recupera investiţia forţată.

În ciuda tuturor acestor aspecte, nici un ministru nu a luat în calcul rezilierea contractului şi căutarea unei noi firme, căci asta ar fi însemnat că banii daţi s-au dus pe apa sâmbetei, iar autostrada tot nu va exista în următorii trei ani.

Raluca Borceanu

Mansardarea blocurilor ia avânt la nivel naţional

| Construcții, Urbanism | 05/08/2011

bloc_mansarda_izolare

Supraetajarea blocurilor, dincolo de speculaţii, nu este doar un moft sau o afacere a diferitelor firme de construcţii, ci o reală necesitate în condiţiile în care anul acesta s-au construit doar 30.000 de spaţii de locuit în capitală, iar cererea este de peste 800.000. Bucureştiul are în jur de 11.000 de blocuri, însemnând că mansardarea a cel puţin jumătate ar crea peste 20.000 de noi locuinţe. Mai mult decât atât, iniţiativa mansardării poate veni şi din partea locatarilor fără ca vreo firmă de construcţii să facă o ofertă.

Noua afacere se dezvoltă încet, dar sigur în România astfel că mansardarea şi supraetajarea blocurilor deja construite se face după modelul austriac, unde în ultimii ani s-a creat o adevărată piaţă a imobilelor “de mansardă” Românii au un dublu beneficiu din această afacere; de câştigat au atât locatarii imobilelor care se aleg cu reparaţia spaţiilor de locuit fără să plătească, dar mai ales firmele de construcţii, care pot închiria sau vinde noile spaţii.

În Bucureşti, firmele de construcţii nu pierd timpul, au identificat zonele cu potenţial, în special cele centrale şi deja au fost realizate peste cinci astfel de blocuri în zonele Constantin Brâncoveanu şi Camil Ressu, fiecare costând firmele de construcţii aproximativ 500.000 de euro. Astfel, s-au obţinut apartamente ce pot deveni de tip duplex, etaje în plus şi mansardă perfect locuibilă.

Exceptând aglomeraţia şi locurile împuţinate de parcare proprietarii imobilelor nu au de ce se plânge, blocul lor a căpătat aspect european: termoinstalaţii noi, ţevi de asemenea înlocuite, uşi şi geamuri din PVC pe scară, scară interioară nouă.

Supraetajarea creşte preţul de vânzare al imobilelor

Pentru cei care deţin o casă, nu doar consolidarea reprezintă un avantaj, ci şi posibilitatea de a o supraînălţa. Anunţurile din Bucureşti de la imobiliare arată că preţurile caselor cu fundaţie solidă ce suportă construcţii de înălţare cresc. De exemplu, pentru o casă construita înainte de 1989, ce nu poate fi mansardată preţul de vânzare este de aproximativ 240 mii de euro si creşte cu peste 25% dacă proprietarul menţionează că imobilul suportă astfel de modificări.

Pentru cei care doresc să cumpere un apartament la mansardă, afacerea nu este profitabilă. Preţul cel mai mic al unui apartament la etajul adăugat unui bloc este în medie 25.000 de euro. În funcţie de zonă şi utilităţi, apartamentele nou construite pot ajunge şi până la 250.000 de euro, fiind adevărate locuinţe de lux cu patru sau cinci camere. Nici chiriile nu sunt mai avantajoase la mansardă. Astfel, pentru un apartament semidecomandat, situat în apropierea Pieţii Victoria poţi plăti între 600 – 700 de euro.

Case spaţioase independente de restul blocului

Constructorii din domeniu susţin că mansarda este potrivită pentru cei care doresc case mari. Camerele pot ajunge cu uşurinţă la 50 mp cu terase spaţioase, nefiind condiţionate de structura caselor de la etajele inferioare. În plus, instalaţiile de apă, gaz şi lumină sunt independente, fiind trase separat de ceilalţi locatari. Izolarea fonică şi termică este si ea superioară.

Supraetajarea sau mansardarea poate fi făcută la orice imobil (casa ori apartament), atât timp cât sunt respectate normele planului de urbanism din România şi proprietarii îşi dau acordul. Specialiştii în arhitectură avertizează că o supraetajare greşit făcută poate distruge un imobil, întrucât se folosesc de obicei materiale de construcţii grele şi pot afecta fundaţia blocului. Mai mult, blocurile şubrede din Bucureşti, din 1977 nu pot suporta nici măcar o mansardare, cu materiale mult mai uşoare, iar de consolidat imobile întregi nici nu poate fi vorba, deoarece ar însemna o investiţie în plus pentru firma de construcţii.

Pentru starea actuală a blocurilor româneşti, cea mai potrivită soluţie rămâne construirea de mansarde şi nu ridicarea efectivă de noi etaje. Mansarda nu presupune materiale dure, ci structuri de lemn şi şarpantă.

Oraşele mari adoptă moda Bucureştiului

Un alt judeţ pentru care mansardarea este o soluţie pentru crearea de noi locuinţe este Galaţiul unde încă de anul trecut s-au început acţiunile de supraetajare. Concurenţa nu este atât de mare la nivel de firme, existând o singură companie ce se ocupă de această afacere. Acest lucru afecteaza, desigur, mersul lucrărilor, procesul defăşurându-se lent şi anevoios.

Achiziţionarea unui imobil în oraşul moldav se face la preţul pieţii, începând de la 19.000 de euro, doar în zonele mărginaşe preţurile fiind ceva mai mici: 12.500 euro pentru un apartament semidecomdat cu două camere.

Dezavantajele caselor de la mansardă

În principal, trei sunt dezavantajele mansardării unui bloc de locuinţe. Primul ar fi că, o mansardare făcută fără a efectua o expertiză a situaţiei blocului şi fără a folosi materialele potrivite duce la distrugerea într-un timp scurt a locuinţei: pereţi crăpaţi, rezistenţă mult mai scăzută în caz de incendii, sistem de termoizolaţie nefuncţional, tavan prea scund pentru persoanele înalte. Apoi, trebuie luată în considerare imposibilitatea de folosire a vreunui lift.

Totuşi de departe cea mai importantă problemă este obţinerea acordului tuturor propietarilor blocului, altfel unul dintre locatari poate cere drepturile în instanţă pentru terasa de deasupra blocului.

Raluca Borceanu

Pentru 2011 se estimează o creştere cu 25% a pieţei construcţiilor de dumuri din Polonia

| Construcții | 27/07/2011

Polish road construction

Activitatea în sectorul construcţiilor de drumuri din Polonia va cunoaşte un  punct de apogeu în 2011 şi 2012. Stimulată de investiţiile substanţiale făcute prin Direcţia Generală a Drumurilor Naţionale şi Autostrăzilor (GDDKiA), valoarea lucrărilor va depaşi încă din 2011 suma de 30 mld PLN (7.5 mld €). Întârzierile în implemetarea proiectelor legate de Euro 2012 şi investiţiile substanţiale în drumurile locale vor pregăti piaţa drumurilor pentru perioada anticipată de reducere a investiţiilor în construcţia de noi autostrăzi şi sosele rapide.

Conform raportului “Construcţia de drumuri în Polonia 2011 – prognoză de dezvoltare pentru 2011 – 2014”, publicat de către PMR, o companie specializată în studii de piaţă, urmare a creşterii ce a depăşit 40% în primul semestru al 2011, pe parcursul celei de a doua jumătaţi a anului se va înregistra o încetinire moderată în capacitatea generată de către proiectele de drumuri si poduri. Ca rezultat, se asteaptă ca valoarea totală proiectelor de drumuri în 2011 să crească aproape cu o pătrime, la puţin sub 31 mld PLN, (7mld €).

Valoarea proiectelor încheiate în industria construcţiilor de drumuri va cunoaşte un punct de apogeu în 2011 iar sectorul va înregistra scăderi constante, de câteva procente, începând cu 2012, ceea ce va duce la un numar scăzut de autostrăzi şi segmente de şosele rapide aflate în curs de execuţie. Specialistii PMR anticipează că sectorul va cunoaşte un punct de minim în 2014, când se aşteaptă ca şi capacitatea generată prin proiecte de drumuri să depăşească puţin valoarea de 19mld PLN, (4.7 mld €). În orice caz capaciatea generată prin proiectele de drumuri poate începe sa crească din nou din 2015, pe de o parte stimulată de către prespectiva financiară pozitivă de care va beneficia Polonia în intervalul 2014 – 2020 iar pe de altă parte prin cel putin un proiect de autostradă PPP (parteneriat public – privat), planificat pentru acea perioadă.

Datorită numeroaselor întarzieri în implementarea construcţiilor de şosele rapide si autostrăzi, planul Directiei Generale a Drumurilor Nationale şi Autostrăzilor de a aloca 33mld PLN (8.2mld €) în 2011 este nerealizabil.  Astfel, o parte din plăţi vor fi amânate până în 2012 si 2013. Ca rezultat al întarzierilor în implemetarea proiectelor de drumuri, piaţa construcţiilor de drumuri va fi mai puţin expusă la şocul scaderii numărului de noi proiecte, prevăzut pentru 2013.

Conform specialistilor PMR, este puţin probabil ca nivelul investiţiilor în construcţia de drumuri naţionale in Polonia să revină la  nivelul înregistrat înainte de 2007, când cheltuielile anulale ale GDDKiA se situau sub 10mld PLN, (2.5mld €). Aceasta se va datora în parte numeroaselor stimulente legale apărute între  timp, care sprijină faza de pregatire a proiectelor, precum şi mai multor posibilităţi pentru obţinerea de finanţări cu fonduri europene. “Proiectele de investiţii au cunoscut un astfel de avânt in ultimii trei ani încât cu greu ar mai putea fi oprite în acest moment”, afirmă Bartlomiej Sosna, analist senior pentru sectorul construcţiilor la PMR, şi autor al raportului.

În afară de bugetul pe cale de dispariţie a GDDKiA, piaţa drumurilor va fi afectată nefavorabil în 2011 şi de proiectele de investiţii desfăşurate sub licenţă, care vor atinge un nivel virtual 0, in 2012 (două mari proiecte PPP sunt prevăzute să se încheie până la sfârşitul lui 2011). Noi proiecte sub licenţă nu vor începe înainte de 2014, depinzând de succesul negocierilor legate de construcţia segmentului de 140km, Tuszyn-Pyrzowice, a autostrăzii A1.

De vreme ce se anticipează ca finanţările proiectelor de investiţii în drumuri naţionale să scadă după 2012, fondurile dirijate pentru programul de reconstrucţie a drumurilor locale, ce va continua în 2012-2015, vor câştiga mai multă importanţă ca şi sursă de finanţare a proiectelor de drumuri. Faptul că programul va continua este o veste foarte bună, mai ales având în vedere reducerea numărului de contracte pentru construcţia de drumuri de amploare. Este posibil ca şi contractele locale să atragă din ce în ce mai multe companii mari de construcţii, cu posibilitate de acces liber în regiunile respective.

“De asemenea, suntem de părere că statutul companiilor mici implicate în lucrările de drumuri se poate îmbunătaţi pe seama creşterii prevăzute a investiţiilor în domeniul construcţiilor energetice, care pe viitor se aşteaptă a fi principalul generator de creştere în sectorul construcţiilor civile, de pe piaţa construcţiilor din Polonia. Un număr mare de proiecte de construcţii energetice planificate după 2013 ar putea îmbunătăţi statutul comenzilor principalelor companii de construcţii civile. Ca rezultat, aceste companii ar putea angaja furnizori de servicii de construcţii, de capacitate medie, ca subcontractori pentru viitoare contracte de drumuri. Oricum, în cazul în care nu se lansează proiectele de construcţii energetice sau dacă se înregistrează întarzieri în implementarea acestora, marii constructori vor desfăşura aproape toate viitoarele contracte de drumuri folosindu-şi exclusiv resursele interne, fiind in situaţia de a dispune de un portofoliu redus de comenzi si de a-şi mentine numărul de angajaţi. Prin prisma acestui scenariu, multe companii de nivel mediu din domeniul construcţiilor vor fi puse in situaţia de a-şi incheia activitatea”, adaugă Bartlomiej Sosna, analist senior pentru sectorul construcţiilor la PMR şi autor al raportului.

Sursa: http://www.constructionshows.com/polish-road-construction-market-to-grow-nearly-25-in-2011/

Pentru 2011 se aşteaptă o stabilizare a industriei construcţiilor din România

| Construcții | 14/07/2011

construction_output_romania

Înainte de începerea crizei economice, industria construcţiilor din România era una dintre cele mai vibrante din Uniunea Europeana, ceea ce s-a schimbat dramatic în 2009, când volumul operaţiunilor a scăzut cu 15%, o scădere similară manifestându-se şi în 2010. Anul în curs ar trebui sa conducă în cele din urmă la o stabilizare a pieţei însă este puţin probabil să se înregistreze o creştere înainte de 2012.

Cu câţiva ani în urmă România era cel mai bun performer al zonei, în domeniul construcţiilor, cu o creştere anuală a volumului operaţiunilor de 20-30%. Însă, atât în 2009 cât şi în 2010, s-au manifestat scăderi de 15%, mai ales din cauza blocarii afluxului de capital străin şi a lipsei de fonduri pentru proiectele în curs precum şi pentru dezvoltare. Cea mai abruptă scădere a anului trecut, mai mult de o treime prin comparaţie cu anul precedent, s-a înregistrat în construcţiile de locuinţe, în vreme ce în domeniul construcţiilor civile s-a inregistrat o scădere de 3%.

Numărul companiilor de construcţii a scăzut cu 9.1% în 2010. În ultimii doi ani s-au înregistrat multe proceduri de faliment, mai ales în cazul firmelor mici, datorate lipsei de proiecte şi întârzierii plăţilor pentru proiectele în desfăşurare. Numărul angajaţilor din industrie a scăzut cu 8.5% în cursul anului trecut prin comparaţie cu 2009, la 317.200.  Cu toate acestea s-a întregistrat însă o creştere a salariilor medii în domeniul construcţiilor in 2010, la 1.580 RON/luna (€ 377).

În 2011 , ramura construcţiilor şi-a continuat parcursul descendent. Conform INS, între ianuarie şi aprilie 2011 s-a înregistrat o scădere de 4.7% în comparaţie cu perioada corespondentă din 2010. S-a observat o creştere de 2.2% în domeniul construcţiilor nerezidenţiale între ianuarie şi aprilie 2011 dar s-au înregistrat reduceri de 20.8% şi 1.8% în construcţiile rezidenţiale şi respectiv civile. Subgrupa rezidenţială a fost astfel prima care s-a refăcut şi contează ca şi majoritate de piaţă cu mai mult de 50%. Se asteaptă ca şi construcţiile civile să vină din urmă, o dată cu reluarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii, mai ales cele de construcţii de dumuri; se aşteaptă ca sectorul rezidenţial să-şi revina cel din urmă. Numărul de proiecte aprobate pentru construcţii rezidenţiale este în continuare in scădere.

Companiile de construcţii încă aşteaptă anunţarea a noi licitaţii publice şi lansarea de noi proiecte. Sunt disponibile fonduri europene substanţiale pentru dezvoltarea infrastructurii naţionale dar va fi nevoie de timp pentru ca autoritaţile române să câştige experienţă în utilizarea eficientă a acestora. Pe termen mediu spre lung, România rămâne una dintre cele mai promiţătoare pieţe de construcţii din Europa. Anticipând creşterea viitoare, producătorii de materiale de construcţii, în mod special de ciment, au investit major in ultima perioadă, în proiecte de îmbunătăţire a capacitaţilor de producţie.

Se prevede ca piaţa construcţiilor să inregistreze creşteri mai ales in 2012, care va fi an electoral în Romania, existând aşteptări de finanţări suplimentare pentru proiectele de infrastructură a transporturilor, în mod sprecial de autostrăzi.

Acest comunicat de presă se bazează pe informaţii conţinute în ultimul raport PMR intitulat ”Sectorul construcţiilor în România, 2011 – prognoze de dezvoltare pentru 2011-2012”.

Sursa: http://www.constructionshows.com/construction-industry-in-romania-expected-to-stabilise-in-2011/

ÎNCĂRCĂTOR FRONTAL PERFORMANT LA AEROPORT

| Construcții, Utilaje de construcții | 17/06/2011

Tehnologie performantă pe ambele sensuri - puternicul încărcător frontal New Holland W190B face o treabă excelentă la Aeroportul din Frankfurt

New Holland W190B ajută proiectul de montaj de conducte la Aeroportul Rhine-Main – traficul aerian nu este afectat

Un Airbus trece pe lângă încărcătorul frontal New Holland W190B, cu motoarele zguduind pământul. Înaltă tehnologie pe ambele părţi – o priveliște fascinantă. Compania Fraport AG optimizează managementul apei pluviale în prezent la Aeroportul Frankfurt. O cantitate considerabilă de măsurători au trebuit să fie planificate şi puse în acțiune. Compania SONNTAG cu sediul în Dörth/Renania-Palatinat, respectiv filiala sa în Bingen, a fost contractată pentru părţi ale acestui proiect. Printre altele, o parte a proiectului constă în amenajarea unor linii de presiune pentru a transporta apa de ploaie stocată în bazinele de retenţie E, G şi K. În practică, aceasta înseamnă: 6 km de conducte cu o lăţime de 1.400 şi 1.800 mm şi aproximativ 1.8 km canal de construcţie pentru conducte de la 500 la 1.800 mm.

Secvenţe de încărcare rapidă

Traficul aerian a început la Aeroportul Frankfurt în 1936, la locația existentă. În 2009, aproximativ 51 milioane de pasageri şi 1.8 milioane de tone de marfă au plecat de acolo. Suprafața totală cuprinde acum 21 km² , incluzând trei piste şi un număr mare de căi de rulare, clădiri, etc. Aeroportul a angajat peste 70.000 de oameni. Se subînţelege că este deosebit de important să se elibereze zonele de apa de suprafaţă cat mai repede posibil. Acest lucru este realizat prin intermediul unor drenuri fante şi canale mici, care să conducă la rezervorul principal, apoi la bazinul de retenţie a apei de ploaie şi în final apa să fie evacuată în râul Main. În scopul de a optimiza acest proces de management al apelor de suprafaţă, SONNTAG construiește conductele de apă descrise mai sus. Încărcătorul frontal New Holland W190B, un utilaj de 17.6 tone echipat cu un motor de 169 kW / 230 CP, un utilaj nou în flota de vehicule a aeroportului, este folosit la mai multe locuri de muncă la acest proiect. Printre altele, acesta trebuie să se transporte sol şi materiale de construcții sau alte echipamente. Dispozitivul de separare folosit pentru lansarea conductelor a produs aproximativ 5. 000 m³ de deșeuri ce trebuiau eliminate. Alte materiale excavate au trebuie să fie încărcate pe camioane pentru transport la alte șantiere unde acestea urmau să fie reutilizate. Pentru această sarcină, W190B este echipat cu o cupă de 3,5 m³.

Modulul de răcire A.C.S. îmbunătăţeşte performanţa de răcire şi stabilitatea

Ceea ce îi mulțumește pe deplin pe ingineri este puterea încărcătorului frontal New Holland (forța de rupere de până la 17.500 daN), care este o cerință deosebit de importantă pentru secvenţele de încărcare rapidă. Dar inginerii nu laudă numai sistemul hidraulic excelent ci și modulul de răcire New Holland A.C.S.. Arată ca un cub plasat în mijlocul utilajului. Coolere sunt poziţionate pe trei margini: o economie de spaţiu care ,în acelaşi timp, îmbunătăţeşte performanţa de răcire. Mai mult de atât, rezervorul pentru ulei hidraulic a fost integrat în această casetă de răcire. Acest detaliu de construcție are ca urmare două efecte pozitive: Pe de o parte, poziţia rezervorului departe de pompare sporește siguranța în funcționare, deoarece reduce semnificativ riscul de avarii. Pe de altă parte, există spaţiu considerabil mai mare în partea din spate a utilajului deoarece modulul de răcire central este poziționat în centrul utilajului. Prin urmare, a fost posibil să se mute motorul cu toate componentele sale pe cadrul din spate. Astfel, centrul de greutate a fost mutat pe cadrul din spate lucru ce măreşte considerabil stabilitatea în timpul secvenţelor de încărcare. În afară de această creştere a stabilităţii, un alt avantaj al construcției este faptul că se poate reduce contraponderea. În final acest lucru înseamnă că mai puţină greutate trebuie să fie mutată, rezultând economie de combustibil. În plus, stabilitatea sporită accelerează de asemenea secvenţele de încărcare.

Super cabina “laborator spaţial”

Bernd şi Marion Sonntag sunt managing partners ai grupului SONNTAG. Când Werner Gassen (branch manager New Holland Germania de Vest) a arătat lui Bernd Sonntag noua cabină a modelului W190B, acesta a fost foarte impresionat. Spaţiu intern a fost crescut cu 13%, iar ferestrele au fost mărite, sporind vizibilitatea. Scaunul confortabil pe arcuri este reglabil axial și au fost integrate sisteme de protecție ROPS/FOPS. Cabina presurizată face parte din dotările standard. Mai mult decât atât, aerul condiționat este disponibil opțional. Au fost mai multe detalii care l-au convins pe Bernd Sonntag în timpul prezentării. Grupul SONNTAG este o afacere de familie, condusă de a treia generaţie acum. Aceștia s-au concentrat pe unele domenii de afaceri foarte dificile, cum ar lansarea de conducte, muncă pregătitoare specializată, inginerie civilă și altele. Din personalul său fac parte 500 de angajați. Compania este foarte mândră de expertiză sa tehnică, ce îi permite să îndeplinească sarcini grele precum captarea pistei vestice și a mai multor căi de rulare la Aeroportul Frankfurt. Suportul și service-ul competent și eficient oferit de filiala New Holland din Andernach/Koln este perechea potrivită pentru SONNTAG.

 

Sursa: Euroxtrade

 

Medii asistate si tehnologie robotica integrate in cladiri

| Arhitectură, Construcții | 17/06/2011

Imagine: Imaginea si schema de amplasament a unei statii de asistenta conceputa in sprijinul asistentului personal. In viitor complexitatea tehnologica va trece dela robotul de asistenta catre mediul inconjurator si se va distribui printr-o serie de subsisteme inteligente. Mai mult chiar, asistentii personali si robotii for forma o entitate incorporand atat avantajele fiintei umane cat si sistemele robotice.

Medii asistate si tehnologie robotica integrate in cladiri

Schimbarile demografice si mediile sociale in curs de imbatranire pot fi identificate ca si factori determinanti ai implementarii in mediu a tehnologiilor integrate. Computerele si microsistemele au devenit, fiind mai ieftine si de dimensiuni mai reduse, o parte a vietii si societatii noastre. Robotii la purtator, protezele avansate si implanturile cu senzori tind sa faca din fiinta umana o parte a ciber mediilor in curs de dezvoltare. Este foarte probabil ca aceasta integrare a sistemelor si subsitemelor  robotice sa schimbe infatisarea mediului nostru si a obiectelor de uz comun intr-un mod asemanator cu implementarea, candva, a unor materiale noi ca otelul sau sticla.

 

Inspre mediile asistate

Conditiile medicale si conditiile de asistenta in domeniul sanatatii tind sa prelungeasca speranta de viata la nivel mondial. Fiind resimtita in multe tari dezvoltate, dubla schimbare demografica duce la cresterea nevoii pentru sisteme de monitorizare a semnelor vitale precum si pentru alte tehnologii de asistenta.  Deocamdata progresele in domeniul tehnologiei generalizate au redus de asemenea maniera dimensiunile computerelor incat a devenit posibila integrarea acestora in practic orice obiect uzual. Robotii la purtator, protezele avansate si implanturile cu senzori tind sa faca din fiinta umana o parte a ciber mediilor in curs de dezvoltare. Cum a fost preconizat prin clasicul manga al lui Shirow Masamune’s “Ghost in the shell”, limitarile dintre fiinta umana si tehnologiile de varf se reduc, ducand la proiectia pentru 2029 a unei Ciber Societati. Desi nu este principalul nostru subiect de studiu, relatiile interesante dintre science fiction si stiinta au fost discutate de catre numeroase publicatii stiintifice. In orice caz consideram ca implementarea tehnologiilor integrate devine in mod evident o a patra cultura tehnologica, o sarcina extrem interdisciplinara, provocandu-i din domenii diverse pe inginerii generatiei viitoare.

 

Schimbarile demografice ca factor de impuls pentru dezvoltarea tehnologiilor de asistenta

Statisticile demografice ne arata ca procentul de populatie ce depaseste varsta de 65 de ani este in crestere peste tot in lume iar in Japonia se prevede  ca va atinge 37% pana in anul 2050. In mod traditional religia Shinto ii pretuieste in mod special pe cei in varsta iar ingrijirea acestora se desfasoara de obicei la domiciuliu, de catre membri familiei. In Japonia nu este considerat ideal modul in care, in tarile din EU, persoanele in varsta sunt plasate in aziluri sau camine de asistenta. Dubla schimbare demografica in curs de desfasurare face ca ingrijirea la domiciliu sa fie extrem de putin practica. Astfel exista o cerere crescanda pentru tehnologii care sa sprijine ingrijirea la domiciliu a persoanelor in varsta. Conceptul de sisteme pentru urmarirea semnelor vitale si a tehnologiilor de asisenta bazate pe aceasta idee exista inca din anii ’80.  Acest domeniu al tehnologiilor de asistenta s-a dezvoltat masiv in ultimii ani, dela sisteme de monitorizare generala a starii de sanatate pana la sisteme robotice. Pe langa acestea, tehnologiile de monitorizare generala integrate structurii urbane pot extinde asistenta pentru varstnici chiar si in afara domiciliului pana in locuri publice, facand astfel mediul mult mai accesibil si mai incluziv in conditiile unei societati in curs de imbatranire.

Una peste alta, schimbarile demografice si societatea in curs de imbatranire pot fi identificate ca si potentiali factori de impuls pentru dezvltarea si implementarea tehnologiilor integrate in mediul nostru inconjurator.

 

Medii asistate robotic si mobilier mecatronic

In viitor complexitatea tehnologica va face trecerea dela robotul de asistenta la mediul inconjurator si va fi distribuita prin diverse subsisteme inteligente. Robotul de asistenta al viitorului, care va veni in sprijinul celor cu nevoi speciale, va fi astfel parte complementara a unui mediu de ingrijire inteligent, cu senzori si actuatori atasati usilor, mobilierului, tavanului, care vor permite mediului inconjurator sa preia sarcini robotice. Robotul de asistenta al viitorului are capabilitatea de a relationa cu diferite componente ale subsistemului robotului care se inglobeaza in proximitatea si in mediul sau inconjurator, intr-o entitate integrata si eficient functionala. Sisteme mecatronice, motoare de dimensiuni reduse si sisteme de ridicare, senzori integrati si piulite cu capac in combinatie cu noi tehnologii pentru interactiunea om – masina pot fi considerate ca subsisteme ale sistemelor robotice imobile. Cand asfel de subsisteme sunt integrate si se combina cu obiecte de uz obisnuit cum ar fi mobilierul, electrocasnicele si continuand pana la cladiri intregi, aceste obiecte tind sa-si schimbe atat functionalitatea cat si aspectul. Tehnologiile emergente nu transforma numai functionalitatea ci si estetica si forma mediului inconjurator urmand principiul conform caruia “forma urmeaza functiunea” (Sullivan, 1896), principiu descoperit si documentat stiintific de catre L. Sullivan cu mai bine de 100 de ani in urma. Integrarea sistemelor si subsistemelor robotice va schimba probabil aspectul mediului nostru inconjurator si al obiectelor de uz comun intr-un mod asemanator cu implementarea, candva, a unor materiale noi ca otelul sau sticla.

 

Nou program masteral la “Technische Universität” – München

Facultatea de arhitectura a TUM a inaugurat recent un nou program de studii masterale cu specializarea “Constructii avansate si tehnologia constructiilor”, care va debuta in semestrul de iarna al anului universitar 2011/12. Programul masteral va gazdui sudenti straini, cu specializari diverse ca arhitectura, constructii civile, inginerie mecanica, inginerie electrica, stiinta calculatoarelor, economie, medicina s.a.. Tabla de materii a acestui program masteral isi propune sa treaca dincooa de competenta de baza, in constructii, raspunzand schimbarilor dim mediul tehnologic, social si ecologic. Integrarea sistemelor inteligente si a sistemelor  robotice in viata de zi cu zi, in mediu si in asistenta medicala sunt cursuri cheie ale acestui program masteral. (Informatii suplimentare la: www.br2.ar.tum.de)

AUTOR:

Thomas Bock
Prof.Prof.h.c./SRSTU, Dr.-Ing./Univ.Tokio
LS fuer Baurealisierung und Baurobotik TU Muenchen
Arcisstrasse 21 D 80333 Muenchen Germany
Fon: +49 89 2892 2100 office room 4111
Cel: +49 16 2138 2830
Fax: +49 89 2892 2102 office
Fon: +49 89 2892 2482 BauRobotikLabor 0710
Fax: +49 89 2892 2163 BauRobotikLabor 0710

http://www.br2.ar.tum.de

Pagina 8 din 9123456789

Urmareste-ne!