Utilaje Constructii                 | Buna, vizitator! [ Inregistrare | Autentificarerss  |  tw

Publica anunt

Vor reuși Jocurile Olimpice din 2012 să revigoreze partea de est a Londrei?

| Arhitectură | 09/02/2012

olympic-stadium-being-built

Jocurile Olimpice din 2012 sunt menite să lase o bogată „moştenire” de clădiri emblematice şi facilităţi sportive uneia dintre cele mai defavorizate zone ale Londrei, însă criticii susţin că imensul preț de 9,3 miliarde de lire sterline nu se justifică într-o epocă de austeritate economică.

În 2005, când Londrei i-a fost încredințată organizarea Jocurilor Olimpice din 2012, economia Marii Britanii era încă prosperă. Deși au existat unele controverse în presă cu privire la preţul iniţial de 4 miliarde de lire, care urma să crescă vertiginos, mulţi au considerat acest cost un chilipir în comparație cu cele 20 de miliarde de lire sterline plătite de guvernul chinez pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008.

Continuati sa cititi »

Miliarde de lei pentru monumente arhitectonice inestetice

| Arhitectură, Urbanism | 20/11/2011

pic article 69

România a preluat modelul statelor vestice sau a celor de peste ocean şi în ceea ce priveşte “salba” de monumente arhitectonice. Astfel, s-au trezit românii cu o serie de sculpturi gigant sau litere ca la Hollywood plasate pe munţii patriei. Mult criticate din pricina aspectul estetic puţin plăcut construcţiile moderne tronează la loc de cinste în continuare.

Unul dintre modele favorite pare a fi emblema Hollywood-ului care a fost reprodusă pe Tâmpa în 2004. În urma unei campanii electorale cu promisiuni multe şi care de care mai greu de dus la îndeplinire, autorităţile locale s-au decis să aducă ceva din farmecul Statelor Unite plasând o replică luminoasă a Hollywood-ului.

Doi ani mai târziu mândria oraşului de sub Tâmpa a fost smulsă de vântul puternic. Repuse la locul lor, literele au rol de atracţie turistică în zonă, astfel că turiştii urcă la 1000 de metri pentru a fi cât mai aproape de construcţia importată. Totuşi nu trebuie ignorat faptul că, literele de pe Tâmpa au şi un rol practic : salvează turiştii de furia urşilor.

Deva îşi reface simbolul hollywodian pentru 130.000 lei

Modelul Hollywood a fost preluat şi de oraşul Râşnov, care după fratele mai mare Braşov a plasat sub poalele cetăţii semnele americane. Deva nu s-a lăsat mai prejos şi cu ani în urmă şi-a achiziţionat literele “magice”, care din păcate nu sunt nemuritoare.

Astfel, autorităţile locale au decis că simbolul degradat al oraşului trebuie numaidecât refăcut. Pentru noul simbol se vor plăti 130.000 de lei. Cum înlocuirea lor este o prioritate pentru consiliul local, aleşii din Deva promit un nou simbol hollywoodian din aluminiu, luminat cu leduri ce nu vor produce mare pagubă în bugetul oraşului, asigură autorităţile.

“Cartoful din ţeapă” de 50 de miliarde contestat de revoluţionari

Capitala nu putea lipsi din topul construcţiilor neinspirate. În 2005 se inaugura în Piaţa Revoluţiei noul monument închinat revoluţionarilor: “Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989”. Catalogat de trecători drept un cartof înfipt în ţeapă, monumentul a costat 50 de miliarde lei. Realizatorul monumentului este Alexandru Ghilduş, decan pe atunci al Facultăţii de Arte Decorative şi Design (Universitatea de Arte Bucureşti).

Arhitecţii nu au fost de la bun început de acord cu monumentul mult prea modern, care nu se integrează în zona de istorie din preajmă. Autorul se apară spunând că de fapt cartoful din ţeapă este un obelisc cu o simbolistică aparte. Monumentul de 25 de metri prezintă la bază un grup statuar ce trimite cu gândul la indivizii dornici de libertate, iar în vârf este străpunsă o coroană, simbolul jertfei celor picaţi la Revoluţie.

Din păcate, valoarea monumentului este contestată chiar de cei au supraviețuit Revoluţiei. Ei spun că nu ajută cu nimic Bucureştiul şi se raliază părerii artiştilor care au cerut cu insistenţă mutarea obeliscului în zona Popeşti – Leordeni.

Crucea Secolului – un monument neînţeles

Un alt monument închinat revoluţionarilor este cunoscut sub numele de Crucea Secolului şi a fost cerut în 1991. ¬Şase ani mai târziu lucrarea comemorativă era amplasată în Piaţa Charles De Gaulle. De atunci a primit numeroase porecle: biscuitul sau aspirina găurită şi nimeni nu a înţeles exact simbolistica monumentului creat de Paul Neagu, considerat unul dintre cei mai importanţi artişti plastici contemporani.

Monumentul este destul de simplu: un disc lenticular din bronz, cu o înălţime de 6 metri şi o greutate de nouă tone. Pe mijloc sunt o serie de perforaţii în formă de romb ce formează o cruce. Anul acesta monumentul şi-a schimbat locul, căci în zona respectivă urmează să apară o parcare subterană. Momentan crucea poposeşte la Ambasada Chinei.

Turcii, venezuelenii şi iranienii veghează capitala

Există şi monumente care deşi nu sunt neapărat de o urâţenie greu de imaginat sunt inadecvate, fie prin plasament, fie prin mesaj. La capitolul plasament greşit merită inclusă statuia lui Mustafa Ataturk, ce tronează pe calea Victoriei. Jignirea este adusă istoriei căci după Războiul de Independenţă din 1877-1878 strada Bucureştiului a primit numele de Victoriei, tocmai ca simbol al reuşitei românilor în faţa turcilor.

Mai mult regăsim pe străzile capitalei unele statui fără vreo semnificaţie pentru poporul român. Pe Calea Dorobanţilor trona cu voioşie statuia unui erou naţional al Venezuelei: Simion Bolivar. Iranienii au şi ei reprezentanţi statuari: filosoful Omar Khayam, Ambasada iraniană a reuşit să obţină un loc bun pentru bustul filosofului, exact pe locul fostului monument închinat regelui Ferdinand I şi distrus de comunişti.

Opt lalele de inox la 1 miliard

Un alt exemplu al capitalei este lucrarea monumentală: “Metafora Vieţii”. Pentru 1 miliard de lei au apărut în opt lalele, dintre care una este frântă. Cu o înălţime de 3 metri lalelele lucioase sunt însoţite de ajutaje din care iese apa şi spoturi luminoase. Ceea ce face înspăimântător monumentul este mesajul care-l însoţeşte: “O luptă-i viaţa/ deci te luptă”. Lalelele de inox nu transmit ideea de luptă ori de viaţă, iar cea frântă evocă tocmai contrariul.

Nici Charles du Gaulle nu se simte foarte bine în Bucureşti. Cu o atitudine deloc specifică marelui om politic francez, statuia îl arată într-o postură nefirească şi cu un prosop pe braţ, motiv pentru care a fost denumit de locuitori Ospătarul. Cu cinci ani în urmă era dezvelit marele om politic de 4.6 metri, care “a costat “ 1 milion şi jumătate de lei.

Raluca Borceanu

Arhitecţi din 11 ţări participă la Conferinţa de Arhitectură RIFF 2011

| Arhitectură, Expoziții | 18/11/2011

riff 2011

Nume reprezentantive ale arhitecturii europene contemporane şi liderii comunităţii arhitecţilor din România participă pe 21 şi 22 noiembrie la Conferinţa de Arhitectură RIFF 2011, organizată la JW Marriott Grand Hotel Bucureşti.

Conferinţa reuneşte 500 de arhitecţi din toate regiunile ţării şi invitaţi din Germania, Belgia, Olanda, Rusia, Danemarca, Suedia, Bulgaria, Elveţia, Austria, Ungaria şi România. Vor conferenţia 50 de speakeri, printre care arhitecţi laureaţi ai unor prestigioase concursuri internaţionale de arhitectură, câştigători ai World Architecture Festival Barcelona, Mies van der Rohe Award sau RIBA International Award.

Evenimentul cuprinde  două sesiuni comune de dezbateri profesionale despre estetica clădirilor şi arhitectura viitorului, trei secţiuni specializate pe domeniile „Acoperişuri”, „Faţade”, şi „Pardoseli”, şi o expoziţie tematică  în cadrul căreia sunt prezentate soluţii în domeniul arhitecturii.

Invitaţi aflaţi pentru prima oară în România şi proiecte originale, la sesiunile RIFF:

Luni, 21 noiembrie, 09.00 – 12.30:

Arhitectul Ulrik RAYSSE, asociat şi Partener în cadrul Henning Larsen Architects, unul dintre cele mai bune birouri de arhitectură din Europa, susţine prezentarea cu titlul „De la idee la realitate”. Invitatul RIFF a obţinut 7 premii intâi la concursurile internaţionale de arhitectură, printre proiectele sale numărându-se “Calabar International Conference Center”, Nigeria; “The Technical University of Lausanne”, Elvetia; “National Concert Hall”, Dublin; “Spiegel HQ”, Hamburg sau “MediaCorp” Singapore.

Arhitectul polonez Maciej LAPKOWSKI va pune în lumină accentele neobişnuite ale arhitecturii prin prezentarea conceptului “Krzywy Domek (Crooked House)”. Clădirea ocupă prima poziţie în topurile celor mai originale şi inedite construcţii din lume,  arhitectura sa fiind inspirată de benzile desenate ale ilustratorului Jan Marcin Szancer.

Arhitectul suedez Hans MURMAN, prezintă proiectul “Restaurant Tusen, Ramundberget” premiat în 2009 la Festivalul Internaţional de Arhitectură de la Barcelona. A mai realizat “Sami Parliament Building” şi “Boston Consulting Group”.

 

Marţi, 22 noiembrie, 09.00 – 14.00: 

Arhitectul german Werner SOBEK, invitat special RIFF, aflat pentru prima oară în România, va susţine  conferinţa “Tomorrow`s Architecture”. Werner SOBEK a primit peste 45 de premii la concursuri internaţionale de arhitectură şi a creat clădiri celebre precum “Mercedes-Benz Museum”, “European Investment Bank”, “Sony Center”, “Lufthansa Aviation Center”, “Burda Media Park” sau “Bangkok Airport”. Are birouri în Stuttgart, Cairo, Dubai, Frankfurt, Istanbul, Moscova, New York şi Sao Paulo. Este  profesor Mies van der Rohe la Illinois Institute of Technology din Chicago şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Dresden. 

Arhitectul danez Jan AMMUNDSEN, Partener şi Directorul Departamentului Design în cadrul 3XN, unul dintre cele mai cunoscute birouri de arhitectură din lume, va vorbi despre „Energia spaţiului de construit”. 3XN a obţinut de 3 ori premiul “RIBA European Award”, oferit de Royal Institute of British Architects, iar în 2009 a obţinut şi “RIBA International Award”. Este autorul proiectelor “Bella Sky”, “Museum of Liverpool” şi “Mddelfart Savings Bank”, clădiri premiate în ultimii 2 ani în întreaga lume. 

Arhitectul rus Vladimir LABUTIN,  autor al proiectului “Hermitage Plaza”, “Best Building” în Rusia în 2007, va susţine prezentarea cu titlul „Fată-n faţă cu oraşul şi cu istoria”. Cu “Hermitage Plaza” Labutin a mai câştigat: “National Grand Prize – The Best Realization with Glass Application”, “Union of Glass Enterprises Awards”, “High Quality Architecture Award” si “Moscow Architectural Festival Awards”. 

Dezbaterile din cadrul celor trei secţiuni specializate ale Conferinţei de Arhitectură RIFF vor avea loc pe 21 noiembrie. Din program: 

Arhitectul olandez Michel TOMBAL, laureat al “Dutch Design Awards 2010” cu proiectul „Huis Bierings, Private house”, invitat al Secţiunii “Acoperişuri”, susţine prezentarea cu titlul  „Labirintul experienţelor”.

Arhitectul Oana BOGDAN prezintă  „Acoperişuri pentru 12 miliarde de oameni” iar partenerul ei  din cadrul biroului BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS din Belgia,  Leo VAN BROECK,  va vorbi despre „Faţada ca interfaţă”. Cei doi arhitecţi au fost nominalizaţi la Mies van der Rohe Award 2011 şi la Benelux Trofee Thermisch Verzinken 2011, iar în 2010 au câstigat premiul întâi la Bienala de Arhitectură Bucureşti.

Arhitectul danez JAN  AMMUNDSEN, invitat al secţiunii „Faţade”, vorbeşte despre „Potenţialul spaţiului de construit” iar arhitecţii Rovana Karina MOGA GHEORGHE şi Juan Carlos NEGRETTI BRICENO, câştigătorii ANUALEI de Arhitectură Bucureşti 2011, susţin prezentarea „Faţada – integrare prin diferenţiere”.

Invitatul secţiunii „Pardoseli” este arhitectul austriac Gunter KATHERL, partener în cadrul biroului „Caramel Architekten”. În cadrul acestei secţiuni arhitectul  Alexandru BELDIMAN, prezintă proiectul „Avincis”, o cramă inaugurată anul acesta la Drăgăşani,  iar despre „Antiteza” în arhitectură vorbesc Alex ADAM şi Roger POP, de la A. A. STUDIO, care au obţinut în ultimii ani de 3 ori premiul Anualei de Arhitectură Bucureşti pentru design interior.

Lista completă a speakerilor Conferinţei de Arhitectură RIFF şi programul integral pot fi consultate pe site-ul oficial al evenimentului www.ieriff.ro.

RIFF face parte din seria conferinţelor naţionale cu participare internaţională organizate de ABplus Events şi Ordinul Arhitecţilor din România, alături de GIS şi INGLASS.  Ne găsiţi şi pe pagina de Facebook Conferinţele Naţionale de Arhitectură.

Acoperişul verde luptă cu precipitaţiile şi efectul de seră

| Arhitectură, Construcții | 06/11/2011

IF

Într-un moment în care producătorii de ţigle se întrec în oferte care mai de care mai tentante, iar acoperişurile devin o grijă constantă a proprietarilor de locuinţe, un nou tip de acoperiş îşi face loc pe piaţă: acoperişul verde.

Mulţi ar crede că este vorba despre culoarea pe care acoperişul o are, dar adevărul este că vorbim despre un acoperiş ecologic, al cărui ultim strat de învelitoare este alcătuit din sol cu vegetaţie.

Principiul după care funcţionează este simplu: vegetaţia îşi înfige rădăcinile într-un strat de sol ce poate varia de la 50 de kg pe mp la 200 de kg pe mp. Uneori acesta poate ajunge până la 500 de kg în funcţie de tipul de acoperiş dorit.

30-400 euro pe mp, în funcţie de complexitate

Tipurile cunoscute de acoperiş sunt cele de tip intensiv care necesită un strat mai gros de sol. Acest tip de acoperiş presupune îngrijire la fel ca o grădină obişnuită. Desigur, avantajul principal ţine de vegetaţia plantată. Datorită stratului gros de sol se pot pune de la plante mici până la arbuşti.

Sistemul de acoperire cu plante conţine o membrană ce nu permite rădăcinilor plantelor să pătrundă prin acoperiş pentru a-l deteriora, apoi un sistem de scurgere pentru a evita surplusul de apă provenit din precipitaţii precum şi un mediu de creştere ce permite dezvoltarea mai uşoară a vegetaţiei, compus din : rumeguş, scoarţă de copac şi uneori pietriş. Preţul unui mp de acoperiş verde costă între 30-400 euro mp în funcţie de nivelul de complexitate.

Acoperişul de tip extensiv este cel mai uşor de întreţinut, nu necesită nici un fel de lucrări speciale. Din contră, stratul de sol este subţire, iar vegetaţia nu este foarte mare. Excelent este acest acoperiş pentru clădirile cu structuri normale, fără să fie nevoie de vreo modificare.

Durată de viaţă de peste 25 de ani

Acoperişul verde are o proprietate importantă : protejează membrana acoperişului şi totodată îi creşte şi durata de viaţă. Economia în investiţii este evidentă. În cazul unui acoperiş din bitum, acesta se uzează după 25 de ani şi trebuie înlocuit. Apoi sunt razele ultraviolete care fac suprafaţa mai casantă şi o deteriorează în timp. Să nu uităm de fluctuaţiile de temperatură care pot deforma suprafaţa.

De asemenea este un bun burete în calea precipitaţiilor. Apa căzută de la precipitaţii va fi absorbită de pământ şi utilizată de către plante sau evaporată treptat. Un plus pentru acoperişurile verzi este şi izolarea termică foarte bună pe care o creează. In timpul verii nevoia de răcire a aerului scade cu 26%, iar în timpul iernii căldura este mai bine păstrată fiind nevoie cu 25% mai puţină căldură.

Dincolo de faptul că acoperişul verde ajută la scăderea cheltuielilor, el este şi un bun reglator al zgomotului. Astfel, vegetaţia de pe acoperiş va tinde să absoarbă zgomotele şi nu să le reflecte cum se întâmplă în cazul altor materiale. Un acoperiş verde nu mai înalt de 12 cm poate diminua zgomotul cu 40 de decibeli.

Nici aspectul ecologic nu este de neglijat. Acoperişul verde ar fi foarte benefic pentru oraşe unde efectul de seră este puternic resimţit. Temperaturile foarte crescute din zonele urbane sunt tocmai rezultatul concentraţiei mari de betoane şi piatră şi lipsei de vegetaţie.

Raluca Borceanu

Faţade elegante dar sensibile versus faţade practice

| Arhitectură, Construcții | 02/11/2011

pic article 60

Faţada unei case este pe lângă un element estetic şi unul de protecţie pentru structura construcţiei. Materialele de construcţii folosite la realizarea şi finisarea faţadelor sunt disponibile în game extrem de variate, însă pentru cei care vor să-şi personalizeze casa există o serie de soluţii moderne, printre care şi ardezia.

Piatră naturală extrem de elegantă, ardezia poate fi folosită pentru casele de tip tradiţional sau clasic, având un aspect patinat. Cu o rezistenţă incontestabilă la foc sau acţiunea factorilor meteo ori chiar la uzură în timp, ardezia are avantajul de a nu se strica în ciuda faptului că se zgârie extrem de uşor. Capacitatea sa impermeabilă este un alt atu de luat în seamă. De asemenea, nu este o piatră care să se păteze sau să necesite tratament special prin lăcuire.

Ardezia poate fi cumpărată ca placă, dar nu este un finisaj foarte avantajos ca preţ. Astfel, o placă de 30×60 de cm ajunge până la 230 lei în funcţie de culoare şi model. Pentru cei care nu doresc un astfel de finisaj exterior, recomandată este şi piatra stratificată.

Din păcate nu este indicată pentru întreaga suprafaţă a casei, ci doar pentru anumite zone, unde doriţi să atrageţi interesul, deoarece nu este rezistentă la intemperii, iar procesul de montare este foarte dificil.

Sensibilitatea crescută a materialului face ca în procesul de montare să fie necesar un adeziv special pentru a-i prelungi durata de viaţă. În plus, nu este un finisaj care poate fi făcut de oricine, ci doar de profesionişti.

Pentru preţul său destul de piperat nu este un finisaj prea îndrăgit, ci deseori evitat. Partea bună în folosirea unui astfel de finisaj este faptul că nu necesită o întreţinere deosebită. Curăţarea se face prin simpla spălare cu jet de apă rece.

Case americane – faţada PVC

Filmele americane ne arată mai mereu case cu faţade din PVC. Această modă a început să prindă şi în România cu ceva ani în urmă. Ca oricare alt tip de faţadă, lambriul de PVC este un bun izolator termic şi fonic, nu permite pătrunderea apei şi este aplicabil pe orice tip de perete, chiar şi netencuit.

Cu o garanţie medie de 50 de ani, PVC-ul nu îşi schimbă culoarea şi se curăţă uşor prin spălare. Preţul său îl recomandă ca un tip de finisaj ieftin şi uşor de întreţinut: în medie 25 de lei pe mp, la care se adaugă manopera. Din fericire finisajul cu PVC poate fi montat de proprietar.

Procesul de montare începe prin fixarea şipcilor de susținere, neapărat din lemn verticale şi orizontale, după care se lipesc plăcile peste banda de pornire. Sistemul de fixare a şipcilor este prin cuie.

Dacă veţi observa pe parcursul lucrărilor că peretele nu este tocmai drept, puteţi adăuga pene din lemn. Montarea propriu-zisă a lambriului este simplă, atenţie doar la suprapunerea plăcilor care trebuie făcută la 2-3 centimetri. De asemenea urmăriţi să nu fie două suprapuneri în acelaşi loc, ci în locuri diferite. Metoda potrivită este cea a pieselor de şah, decalate.

Raluca Borceanu

Avize şi autorizaţii indispensabile pentru construirea unei case

| Arhitectură, Construcții | 31/10/2011

pic article 59

Construcţia unei case presupune numeroase eforturi, iar pe lângă cele financiare mai apar şi cele legate de alergătura necesară pentru obţinerea tuturor autorizaţiilor ce permit demararea lucrărilor propriu-zise.

Autorizaţia de construcţie este abia ultimul pas din lungul drum al obţinerii avizelor. Strângerea documentelor pentru construire încep cu certificatul de urbanism emis de către primărie. Preţul pe care îl plăteşti pentru acest certificat este de aproximativ 30 de lei şi termenul de eliberare este de 10 zile de la data depunerii actelor de proprietate în original însoţite de documentaţia cadastrală.

Pasul numărul doi este realizarea proiectului locuinţei. Puteţi alege un proiect deja existent sau puteți să creaţi dumneavoastră unul, însă nu uitaţi că aveţi nevoie de un arhitect care să realizeze toată documentaţia aferentă. Un proiect de acest tip poate costa între 6 şi 8 euro pe mp. Din păcate nu vă puteţi lipsi de el pentru că acesta va cuprinde şi proiectul instalaţiilor sanitare sau electrice ale casei.

După îndeplinirea acestui punct, trebuie să treceţi la obţinerea avizului de amplasament. Acest aviz este dat de către societatea de energie electrică răspunzătoare. Cererea va fi însoţită de acte de proprietate, certificat de urbanism, schiţe cadastrale. Lor li se adaugă: schiţa de amplasament şi încheierea de intabulare. Pentru acestea veţi plăti 70 de lei şi veţi aştepta 30 de zile.

Următorul pas este obţinerea avizului de mediu. După plata a 100 de lei, veţi avea avizul de Autoritatea de mediu din zonă în cel mult 10 zile de la depunerea cererii. Obţinerea certificatului de urbanism obligă încheierea unui contract cu o firmă de salubritate care să cureţe locul rămas în urma lucrărilor de construcţie. Acesta este avizul de salubritate care se emite pe loc pentru 200 de lei.

Atenţie, terenul cumpărat poate fi în circuitul agricol!

Dacă pământul pe care se va ridica viitoarea casă se află pe un teren agricol, emiterea autorizaţiei de construcţie va impune ca acesta să fie scos din circuitul agricol. Certificatul de Urbanism şi actele de proprietate asupra terenului vor fi duse la ANIF Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, unde se va plăti taxa de 300 de lei pentru o suprafaţă de 400 mp.

Imediat după obţinerea avizului de la ANIF veţi fi nevoit să solicitaţi scoaterea terenului din circuitul agricol mergând la Oficiul de Cadastru, unde veţi mai plăti încă 250 de lei. Mai departe toată documentaţia va ajunge la Direcţia Agricolă de unde va fi eliberat avizul final.

Trebuie să ştiţi de la bun început că legea în România nu permite construirea unei case pe un teren mai mic de 150 de mp. De asemenea, dacă strada este mai mică de 1-1.2 m veţi avea nevoie de încă un document numit Plan Urbanistic de Detaliu. PUD conţine specificaţii de tipul : cât de înaltă va fi clădirea sau cât va ocupa din teren, relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea, accesibilitatea racordării la reţelele edilitare. Preţul unui astfel de proiect porneşte de la 300 de euro.

Un ultim pas până la începerea construcţiei este depunerea actelor la Primărie pentru obţinerea autorizaţiei de construire. Aici se va plăti o taxă corespunzătoare a 0.1% din valoarea costului estimat al lucrării.

Raluca Borceanu

Şemineul cu flacără 3D, soluţia ieftină de încălzit apartamentul

| Arhitectură, Construcții | 19/10/2011

pic article 47

Şemineul, una dintre cele mai dorite dotări ale unei case şi totuşi cea mai puţin accesibilă din mai multe motive. Primul ar fi reprezentat de faptul că nu poate fi montat sub nici o formă într-un apartament, apoi este destul de costisitor şi necesită aprobări de la autorităţi. Acum, însă a apărut şemineul cu flacără 3D numit şi şemineu electric.

Avantajul principal al unui astfel de şemineu este că flacăra nu este reală, aşadar vă scapă de mai multe probleme: lemnele de foc, aprinderea lui şi curăţarea cenuşii rămase. Prevăzut cu o sticlă de protecţie, focarul nu supraîncălzeşte aşa că nu există riscul de arsuri în cazul proximităţii.

Dincolo de aspectul modern, poate fi folosit şi ca sursă de încălzire având în vedere că are încorporată o aerotermă, ce poate furniza căldura în mod continuu sau la cerere în mod automat. Are două trepte de încălzire de putere 1 kW sau 2 kW. O cameră de 15 mp poate fi uşor încălzită de un şemineu electric. Dacă sunteţi dispus să cheltuiţi în plus, vă puteţi alege un şemineu electric care purifică şi aerul de aproximativ 4 ori pe oră.

Filtrul de purificare poate fi folosit mereu fără să fie nevoie de unul nou. Îngrijirea lui constă în curăţarea acestuia sub jet de apă rece de două ori pe an. Preţul unor astfel de şeminee variază de la 1.200 de lei şi până la 6.000 de lei în funcţie de model.

Consumă puţin curent şi poate fi montat oriunde

Ceva mai scumpe sunt şemineele electrice cu flacără 3D şi cu sunet. Acestea sunt prevăzute un sistem sonor care reproduce perfect sunetul unor lemne trosnind. Se poate achiziţiona un şemineu 3D fără sunet şi adăuga ulterior sistemul sonor. Sunetul poate fi oricând oprit prin atingerea unui buton.

Fiind un aparat ce funcţionează pe bază de curent electric, mulţi s-ar putea teme de costurile implicate. Producătorii ne asigură că şemineele nu consumă foarte mult, iar flacăra formată consumă cât un bec economic. Ele pot fi cu uşurinţă legate la sistemul electric obişnuit, adică o priză de 220 V, fiind extrem de sigure, panoul de comandă este izolat termic.

Cât despre montare se poate spune că şemineul electric poate fi montat oriunde în funcţie de spaţiul disponibil. Dacă doriţi să vă apropiaţi cât mai mult de şemineul clasic, atunci montaţi-l pe pardoseală, însă dacă doriţi căldura să ajungă mai uşor în toată camera cel mai bine ar fi să-l montaţi pe perete. Astfel şi impactul vizual va fi mai puternic. În plus atunci când nu îl mai vreţi în sufragerie, de exemplu, el poate fi mutat în altă cameră şi montat în orice loc.

Portretul posesorului de şemineu

Un studiu asupra preferinţelor românilor relevă că majoritatea nu cunosc posibilitatea montării unui şemineu electric, de altfel şi piaţa fiind destul de slab reprezentată. În mentalul colectiv şemineul construit din cărămidă este opţiunea cea mai bună şi ca atare şi ceea mai dorită de românii cu case spaţioase.

Profil “posesorului” de şemineu corespunde în general tânărului de aproximativ 35 de ani, care locuieşte cu precădere la casă, are un venit peste medie, este tipul întreprinzătorului, cu un buget flexibil de achiziţie al şemineului, în funcţie de avantajele aduse.

Raluca Borceanu

Pagina 1 din 212

Urmareste-ne!